Merg…
Merg pe strada…singura…,ploua iar lacrimile mele se ascund printre picaturile de ploaie ce-mi ating usor obrazul palid…!Vad o gradina plina cu trandafri negrii…ma plimb printre ei…dar acestia imi sfasie carnea!Spinii lor devin din ce in ce mai mari…ma doare dar nu pot sa opresc durerea!Sangele meu se plimba pe la radacinile trandafirilor…hranindu-i…dar ei nu vor numai sangele meu…imi vor sufletul si trupul!Si astfel ma sting incetul cu incetul uitandu-ma la cerul intunecat cu speranta k soarele v-a aparea…dar soarelui nu i se face mila de mine,trandafirii omorandu-ma si chinuindu-ma…zaceam in sange cu ochii deschisi si plini de lacrimi,dar murisem…
As I’m reading this,my soul fills with,tears,sorrow and the pain that reminds me that I am alive,but the feelings described in the words above is a reminder that tears,sorrow and pain each have a part to play and a thing to teach us in our lives
tot ce mai pot spune este ca simt si eu fiecare spin al vietii si al iubirii pentru un ideal…el…no more words to say…i`m sorry…
ce pot sa zic…e frumos…e intens…:(…spinii dor de fiekre data knd te impung…de aceea e dureros sa ubesty…it’s so beutifful…end…
nu a’m cuv.sincer..uneori iubirea nu este asa de dreapta cu cei ce iubesc cu adevarat..randurile celor care iubesc cu adevarat se restrange in fiecare zi..sunt tot mai putin cei ce cunosc cu adevarat ce inseamna cuv….TE IUBESC…usor de spus dar greu de inteles…
deci…..superb:X:X:X:X:X::X
merg….cu soarele in priviri,cu HRISTOS in suflet,cu lumina in gand..cu flori albe de mar in pletele negre…multumesc,multumesc pt ca spinii trandafirilor au lasat rani adanci pe FRUNTEA TA,pt mine…..multumesc,multumesc pt ca iubirea TA a fost de mii de ori mai mare decat frustrarea mea, multumesc pt ca m-ai invatat sa spun nu durerii….durerea TA a fost prea mare…bucuria mea a fost castigata….multumesc
Sufletul se zbate in mine ca o pasare intr-o colivie, ca un animal prins in capcana…Se dezintegreaza in fiecare zi…
Afara ploua cu lacrimile mele.Au topit casele, copacii, oamenii…
Totul se pierde…
Pamantul murdar se ridica rapid, se smuceste si-nghite masini, blocuri, suflete.Il vad cu mesteca cu o placere demonica.Norii se reped ca niste ulii la florile din gradina, la inimile oamenilor.Le devoreaza…
Soarele rosu se furiseaza prin spatele norilor si insfaca cu ghearele lui aurite doi copii…
Vantul smulge copacii, ii tranteste, ii urca, ii coboara, ii invarte…Valurile ucigase de noroi vin, sorb si pleaca…
La geamul meu , un corb tipa a moarte.Bate din aripi si isi ia zborul ducand cu el si sufletul meu.